Rugăciunea neîncetată a unei ţărănci

La părintele Paisie Olaru venise o femeie să se spovedească. Ea l-a întrebat: „Părinte, cum o fi cu mântuirea mea? Eu nu ştiu multe rugăciuni pe de rost, pentru că nu am fost dată la şcoală şi nu ştiu să citesc.” Părintele a întrebat-o:

• „Şi nu te rogi?”
• La care era a grăit: „Mă rog, cum să nu mă rog?”
• „Şi cum te rogi?”
• „Uite cum mă rog. Atunci când mătur prin casă zic în mintea mea: ‘Doamne, curăţeşte sufletul meu cum curăţ eu gunoiul din casă.’ Atunci când spăl rufele spun din nou: ‘Spală, Doamne, negreala păcatelor din inima mea ca să fie frumoasă, aşa cum e o rufă curată şi spălată.’
  
  Femeia l-a întrebat în final: „Părinte, o fi bună rugăciunea asta?”, iar părintele Paisie i-a răspuns aşa: „Numai aşa să te rogi toată viaţa de acum înainte!”